şi îmbătrânim cu dependenţe, dar cu impresia că liberi suntem ."
Mă gândesc ce şi cum ar fi dacă am putea măcar pentru o zi să ne debarasăm de tot,absolut tot şi să fim egoişti,dar nu în felul în care suntem zi de zi,ci pur şi simplu să eliminăm nevoia de a ne preocupa cu ceilalţi ; Să nu iubim , căci şi asta-i o dependenţă mai rea decât multe altele,să nu avem nevoi,sentimente.Să ne gândim la noi şi la ce vrem să facem cu adevărat în adâncul sufletului nostru,să ne luăm libertatea de a face tot ce am vrut,dar ne-am temut să facem.
Să vrem şi să putem.
Să încercăm şi să reuşim.
Să nu suferim.
Să încercăm şi să reuşim.
Să nu suferim.
Pare tentant,dar nu reuşesc să-mi dau seama dacă o astfel de lume,lipsită de sentimente ar fi mai bună decât una cu iubire neîmpărtăşită,dor,suferinţă,regrete.
În final,nu ne simţim la fel de goi?
