Este vorba de mine şi de sentimentele mele aiurite , răvăşite , schimbătoare şi greu de cunoscut .
Obişnuiam să cred că problema vine de la ceilalţi şi că eu , in general , n-am nicio vină , dar ce să fac când mi se demonstează contrariul ? Nu pot să mai neg . Probabil că mă voi schimba . Cine ştie ? Eu în niciun caz nu ştiu, nici nu-mi imaginez cum ar trebui să fiu ... Voi încerca totuşi să găsesc puterea de a mă schimba şi dacă nu mă pot sprijini de cineva , mă voi face să conştientizez un lucru pe care îl ştiu de ceva timp , dar care pare mai bun de păstrat în teorie , mai greu de aplicat şi de agreat : nu ai nevoie de nimeni să fii fericit .
O poţi face de unul singur . Eu de ce n-aş putea ?
"If we're meant to be together,
Live for now, forget forever .."
