Credeam că sunt mai bine şi că îmi revin, dar m-am înşelat din nou. Mă poţi da peste cap oricând, oricum.
Cu ce am greşit?!
Nu mai pot... simt din nou cum lucrurile îmi scapă, cum pierd controlul vieţii mele, cum devin mică, neînsemnată, neputincioasă.
Ce să fac? Toţi îmi zic să aştept pentru că timpul vindecă tot. Dar timpul este înşelător. Crezi că îţi trece, până când eşti lovit într-o bună zi din plin de trecut. Atunci ce să mai faci? Încotro să mergi? Nu vezi viitor, iar prezentul este retrăirea trecutului. Dureros.
P.S. nu mă bucur sub nicio formă pentru tine şi reuşita asta a ta, pentru prietena adorabilă ce o ai şi pentru viaţa ta minunată, pentru cât de bine te poţi desprinde tu de trecut şi cât de repede găseşti înlocuitori sau, mai bine zis, găseşti înlocuitori, apoi te desprinzi de trecut, asigurându-te că nu rămai singur şi lucrând la fericirea ta, în timp ce eu, EU ! sufăr. Şi de ce oare? Din cauza ta, a laşităţii tale şi a schimbărilor tale, a persoanei ce ai devenit, brusc ...
Eşti om rău, rece, fără suflet. Nici măcar nu meriţi, dar din păcate, momentan, acestea nu reprezintă motive pentru a nu mai suferi. Oricum ai fi şi orice s-ar întâmpla, doare.
Meritul tău, fii mândru ! ;)
