În ultimele zile m-am gândit mult la tot ce a fost şi am judecat situaţia în care suntem acum, este ca şi cum nimic niciodată nu ne-a legat. Singurele care-mi amintesc de tine sunt amintirile şi sentimentele. Nimic nou de la tine. Nici nu-ţi pasă, nici nu vrei să ştii.
Acesta nu este modul în care aş fi vrut să se termine totul, nu aşa am văzut lucrurile, nu asta am aşteptat, nu asta am vrut de la tine. Te-am vrut şi mă voiai şi tu. Nu ştiu care este momentul în care ai încetat să mă vrei.
N-am vrut să te iubesc, dar am ajuns să o fac.
Acum vreau să nu mai simt nimic pentru tine, dar nu reuşsesc.
N-aş fi vrut să mă uiţi, n-aş fi vrut să am motive să încerc să te scot din suflet.
N-aş fi vrut să mă abandonezi, să mă alungi, pentru că nici eu n-aş fi încercat niciodată.
N-am vrut să fie aşa. N-am vrut să fim aşa ...
Păcat că lucrurile mi-au ieşit altfel decât ar fi trebuit.
Păcat că am ajuns aici.
Păcat că mă gândesc şi acum cu drag la tine şi îţi scriu lucrurile acestea pe care probabil niciodată nu le vei citi.
Păcat ...
