Din nou te-am visat noaptea trecută și..oh! Cât mi-aș fi dorit să fie realitate. Adevărul este că am visat împăcarea noastră (de altfel, nu este prima dată când visez așa ceva), însă nu tânjesc atât de mult după împăcare, cum tânjesc după o discuție cu tine. Cred că am ajuns în stadiul în care îmi pasă mai mult să fii bine, să știu de tine, decât orice altceva. Asta nu înseamnă că nu mai sunt interesată de tine, că nu te-aș mai vrea, dar pe zi ce trece, înțeleg profunzimea situației și gândul că o împăcare este imposibilă, îmi este întărit.
Mă gândesc acum că toți băieții pe care îi voi cunoaște pe viitor, cât și cei pe care i-am cunoscut până acum, cu care am purtat discuții, care au încercat să se apropie, vor fi înșelați cu tine. Inevitabil, te port în gând permanent și nu vreau, nu te pot înlocui. Îi compar pe toți cu tine, iar tu ești întotdeauna câștigător. Ce pot eu să fac? Mi-ai câștigat încrederea, dragostea, mi-ai luat inima, iar acum nu mă pot obișnui cu ideea că ai plecat și mi-ai înșelat așteptările, te-ai transformat în ceea ce spuneai că nu vei fi niciodată, ai rănit așa cum spui c-ai fost și tu rănit, deși deja știi cât doare.
Nu ți-a păsat, puiule..
Dar mie da.
Dacă acesta este un joc, vreau să se termine cât mai repede, indiferent de cine câştigă. Vreau doar să înceteze totul şi să-ţi pot vorbi, să te pot asculta.
Dacă este realitate.. este o realitate crudă.
