luni, 17 februarie 2014

Better

Iata, este o noua zi, un nou inceput.
Astazi este o zi buna pentru a incepe sa ma ocup mai mult de mine, de ceea ce urmeaza pe viitor, dar este, de asemenea, o zi in care imi amintesc. Poate ca despre asta-i vorba: pentru a incepe, trebuie mai intai sa inchei. Amintirile cu tine par prafuite, invechite. Imi este greu sa cred ca in urma cu un an, am cunoscut un om ce m-a surprins placut si m-a atras din prima clipa, terminand prin a ma surprinde neplacut si a ma rani. Nici nu stiu exact cu ce-mi ocupam mintea inainte de a te cunoaste, pentru ca, de cand te-am cunoscut pe tine, mi-ai acaparat mai intai gandurile, apoi inima.
Azi, totul este mai gol. Nu ma mai gandesc la tine ca-n trecut si cu greu imi amintesc cum era sa fiu cu tine. Parca au trecut zeci de ani de atunci. Durerea mea si lipsa ta sunt mai recente, sunt de actualitate, asa ca mi-a fost, pana de curand, mult mai usor sa le rememorez pe ele.
Totusi, observ ca in ultima vreme, pot sa spun cate ceva ce se leaga de tine, fara sa se mai lege de prezent, adica acele amintiri nu mai au forta de odinioara, cand era de ajuns sa iti pomenesc numele, ca sa mi se schimbe privirea.
Spuneai tu odata ceva din care ar fi reiesit ca doi oameni se pot iubi la fel de mult, chiar daca nu isi mai vorbesc ani intregi. Asa am facut si eu, te iubeam la fel, pana cand am inteles ca este o adevarata nebunie ce nu face altceva decat sa ma distruga. Am inteles, am tras aer in piept, mi-am luat inima in dinti si am acceptat prezentul, am acceptat ca merit mai mult decat sa fiu trista tot timpul, gandindu-ma la tine.
Azi, lucrurile sunt mai clare. Invat, cunosc oameni, ma maturizez, accept, iau fiecare lucru asa cum vine. Azi sunt mai bine.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu