Tic tac, tic tac... se face târziu. Este târziu în mine și este târziu pentru noi. Mă dor mâinile, căci prea mult am tras de tine și mi se închid ochii, pentru că știu că nu o să te mai văd niciodată. Continui să cred, totuși, într-o poveste cu final fericit și încă sper că rănile lăsate pe inimă se pot vindeca într-o bună zi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu