Încă o zi.
Ieri nu "ți-am scris". Ieri, când s-au făcut două luni de când nu te-am mai văzut.
Am fost ocupată, am citit mult (și nu romane de dragoste pentru că, iată, dragostea este cea care m-a adus aici), am fost ocupată să ies, să îmi petrec timpul cu persoane dragi, astfel încât să uit măcar pentru scurt timp de persoane ce-mi sunt încă aproape de inimă, deși nu ar trebui. Mă refer la tine, bineînțeles, persoana despre care scriu mereu, la care mă gândesc și din partea căreia mi-aș fi dorit mai mult.
Am făcut tot ce mi-a stat în putință pentru a mă gândi la altceva. Asta nu înseamnă că nu îmi mai pasă, ar fi mult prea simplu. Înseamnă conștientizarea faptului că ție nu îți pasă. Ceea ce fac este bine pentru mine, dar și pentru tine. Nu mă gândesc la tine, nu te caut, nu îți provoc neplăceri. Dacă te caut, nu fac decât să mă umilesc iar și iar, să mă rănesc... Și de ce aș mai face asta? La urma urmei, am fost destul de încercată de ambele sentimente.
Sper să fiu tare și de acum înainte.
Atât, asta-i tot ce vreau: putere să accept lucrurile pe care nu le pot schimba.
