luni, 30 decembrie 2013

2013

2013 a fost un an bun şi nu a fost cu ghinion, cum m-aş fi putut aştepta.
A fost cu de toate, a avut sare şi piper, au fost momente de tot felul, iar acum, la final, rămân cu diferite amintiri şi învăţături.
În 2013, am dobândit maturitate.
Am încercat lucruri noi.
Am căpătat prieteni noi.
Am avut nopţi de relaxare.Nopţi de distracţie.Nopţi de bocit.
Am devenit mai responsabilă.
Am învăţat căţelul să-şi facă nevoile doar afară. (Pufi, dragul de el)
Am perfecţionat autocontrolul.
Am luat prima notă mică la română.. (îmi pare rău că mi-am amintit)
Am mers pentru prima dată la psiholog.
Am iubit.
Am simţit fluturi. Şi au fost reali.
Am fost în locuri noi.
Am definit ce tip de om îmi doresc în preajmă.
Am înţeles că lucrurile depind şi de ceilalţi, deci nu ies mereu cum vreau eu.
Am văzut că dorinţa nu este de ajuns, trebuie mai mult.
Am experimentat ce înseamnă să îţi fie frică, frică extremă. Teama de a pierde definitiv pe cineva.
Am pierdut oameni dragi şi temerile mi s-au adeverit. Om drag...
Am regretat.
Am suferit.
Am greşit.
Am înţeles lucruri şi încă mai am de înţeles.
Am stabilit ce îmi doresc să fac pe viitor şi care sunt obiectivele pe 2014.
Am început ultimul an de liceu, semn că perioada aceasta frumoasă se apropie de final
Am ajuns să fiu îndrăgostită de "Passenger - Let her go" 
Am asociat dintotdeauna "Let her go" cu tipul pe care-l iubesc.
Am iubit de la început totul în legătură cu el.
Am evoluat la stadiul în care nu mai iubesc tot ce ţine de el. Pe ea n-o iubesc...
Am vrut multe şi nu toate s-au realizat.
Am reuşit să transform lucrurile nerealizate în lecţii, nu în frustrări.
Am aşteptat oameni ce au plecat din viaţa mea şi duşi au fost.
M-am ridicat atunci când picasem, dar încă mai am multe zgârieturi.
M-am trezit la realitate sau am fost silită să mă trezesc.
Am bătut la uşi închise, în zadar.
Am devenit aproape de cum mi-am dorit să fiu, dar mai am de lucrat.
Am zărit o luminiţă la capătul tunelului şi am crezut în ea, uneori, alteori fiind beznă.
M-am îndoit de mine, dar nu de el. Apoi mi-a dat motive să pun totul la îndoială.
Am implorat... Degeaba.
Am oferit tot ce.am avut de oferit. Cred că aceasta  a fost o mare greşeală.
Am crescut.
Am ars amintiri şi gânduri pe care le-aş fi trimis pe tine, simbolic. Nu prea a funcţionat.
Am izbucnit în plâns când n-am mai putut rezista.
Am despicat firul în patru, căutând soluţii şi răspunsuri.
Am venit spre tine. M-ai aşteptat sau m-ai condus. Ai venit şi tu. Până într-o zi...
Am săpat în trecut, când prezentul era dur.
Am făcut faţă, totuşi, tuturor răutăţilor. 
Am visat, cu ochii închişi sau deschişi.
Am băut cu, pentru sau din cauza ta.
Am zburat cu gândul...
Am iertat multe.
Am renunţat când nu am mai avut mijloace de a lupta.
Am primit, fără să-mi pese dacă este mai puţin decât am oferit.
Te-am căutat de atâtea ori ... De ceva vreme, te caut doar în inima mea şi te găsesc mereu.
Am ales să fiu nefericită, dar m-am răzgândit ulterior. Uneori pendulez între cele două..

Şi, pe scurt, asta a fost. Multe ar mai fi putut să fie sau unele au fost în plus. Nici nu mai contează. Am speranţă şi forţă pentru "luptele" de anul viitor şi asta-i tot ce contează. :)