A fost în zadar să mă zbat, să încerc, să te rog, să vreau să te răzgândești. În final, am ajuns tot în situația cruntă de care mereu m-am temut, dar pe care, totodată, nu o credeam posibilă în viitorul apropiat. Eu, singură, dar cu sufletul îndesat cu iubire și dor, tu, cu altcineva, dar însingurat, gol. Nu pot avea certitudinea că ceea ce spun este adevărat, dar intuiția mă asigură că așa este, alături de ceea ce știu despre tine. Ești genul de om gol și neîmplinit, nemulțumit, oricât de mult i s-ar oferi. Nu știu cine te va face pe tine de-a dreptul fericit, nu știu cine îți va putea fi alături până la final și nici pe cine vei vrea pentru totdeauna. Nu știu cine te va iubi, puiule, și cine va accepta tot ce faci tu, toate lucrurile de care ești în stare... Eu am simțit pe propria-mi piele și propriu-mi suflet puterea gândurilor tale răsunătoare ce vorbesc, atunci când inima-ți tace sau îți zace. Atunci nu am înțeles, dar acum da, atunci credeam că trebuie să îți fiu alături și să încerc să înțeleg, asta simțeam că trebuie să fac, dar azi știu că ar fi trebuit să plec de la început, înainte să mă dai tu afară.
Eram în stare de orice, iar tu nu ai fost în stare să mă iubești , să simți ceva, să mă vrei, să mă păstrezi. Eu am putut până și să accept aceste lucruri, să te înțeleg, să văd lumina în cele mai întunecate unghere ale sufletului tău. Cât am greșit... Și acum îmi plătesc greșeala. Plătesc cu durere, singurătate, dor...
" I loved you even when you were unlovable and that still wasn't enough to make you stay. "
