luni, 8 februarie 2016

Desp(re)ărțire

Mulțumesc că m-ai făcut să mă simt din nou goală, seacă, fadă, fără început și fără sfârșit. Aproape că uitasem cum este să suferi din dragoste și cum este când mergi la somn cu un nod în gât, să adormi greu, pentru că îți faci zeci de scenarii, să îți înghiți lacrimile, să îți înghiți vorbele, promisiunile și naivitatea, iar amintirile să vrei să le înghită pământul. A doua zi te trezești la fel, nimic nu este schimbat, aceeași stare, aceleași sentimente. Nici măcar pe telefon nu apare vreo schimbare. Mesajele de la el au încetat să mai curgă, așa cum se întâmpla înainte. Deși fiecare zi este la fel, totul este schimbat. Crezi că totul s-a stricat atunci când s-a terminat, dar adevărul este că s-a stricat din momentul în care a început. Unii oameni vin în viața noastră pentru a ne da o lecție, nu pentru a rămâne. Te întrebi însă câte lecții trebuie să mai primești până în momentul în care vei găsi într-adevăr pe cineva care să stea, să învățați împreună. Până atunci, aștepți. Te simți singur și ești singur, oricâte persoane ai avea în jur. Asculți melodii triste, cu versuri pe care tu nu ai tăria să le spui. Îi urmărești profilul de facebook, poate verifici când a fost online pe WhatsApp. Uneori, ai dorința de a-i trimite un mesaj, dar îți vii repede în fire. Tresari când vezi că este cu altcineva, chiar dacă te așteptai să fie așa. Fiecare confirmare că este bine și fără tine face durerea și mai mare Cu timpul trece, căci toate trec. Dar vin altele... Vei face din nou aceleași prostii, vei alege din nou oameni greșiți, vei suferi, vei mai plânge. Dar cel mai important este că vei mai iubi, deci nu-ți pierde cumpătul și speranța. Toate la timpul lor.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu