Rostul tau, al meu, al nostru

Alta zi, o noua zi buna pentru a incepe sa fim ce dorim, de a face tot ceea ce trebuie si ce am amanat pana acum. O zi perfecta pentru a nu-mi mai pasa si pentru a incepe sa te uit, cu adevarat.
Totusi, nu simt dorinta aceea puternica de a face aceste lucruri. As spune ca nu este ziua potrivita, dar orice zi este potrivita, noi alegem sa spunem uneori ca "nu a venit ziua" , din dorinta de a ramane prinsi de trecutul cu care simtim ca nu avem socotelile incheiate, cand de fapt, ne este greu sa acceptam sfarsitul si dorim o continuitate, in prezent si viitor. Ne este frica sa incepem azi sa uitam, pentru ca stim ca daca asta s-ar intampla, totul ar fi pierdut pentru totdeauna si s-ar naste intrebarea "Noi ce rost am mai avut?". Totul are un rost, un scop, dar uneori nu este cel pe care ni-l dorim si, in consecinta, nu il acceptam. Rostul tau in viata mea a fost acela de a ma face sa vad o alta latura a lucrurilor, de a ma indragosti, de a crede, de a spera, de a darui, dupa care am aruncat totul, am avut inima franta, nu.am mai crezut in nimeni si nimic, am vazut ca totul se poate sfarsi oricand, in ciuda promisiunilor frumoase si a planurilor de viitor ce s-au dovedit a fi vorbe goale. Rostul meu in viata ta a fost, probabil, de a iti arata ca cineva te poate iubi, in ciuda defectelor tale pe care tu le vedeai peste tot, tot timpul, dar carora eu nu le-am dat importanta, de a iti umple timpul pana ai gasit pe altcineva, mai pe placul tau. Nu-i asa?
Rostul nostru... Habar nu am. Poate a fost totul doar o experienta si trebuie luata ca atare.